nocturn

azi sunt puține lumini aprinse în oraș
probabil mulți nu-s acasă
cel mai important
e că nici tu nu ești
asta-i căutarea
pe care-mi închipui c-o întreprinzi
cu lumina stinsă
necontrolat

cine sunt eu ca să-ți vorbesc despre liniște
când eu stau cu lumina aprinsă
m-am gândit mult
e ca să pot să te văd

chiar dacă
încă am durerea din coșul pieptului

departe
liniile de tramvai încă sunt călcate
de pantofii tăi grei
pe o altă stradă
câinii merg coadă-n coadă
și oamenii au început să se adulmece în urma lor

uneori
așa mi se pare
că regăsesc și eu
mirosul tău.

aversă

de cele mai multe ori

te văd ca pe un bărbat normal

cu mâna pe după talia iubitei tale

tricoul aruncat pe spătarul scaunului din bucătărie

țigara uitată aprinsă în scrumieră

we are not the type

nu ne adunăm în grupuri

de altfel

printre șuvițe de păr

apuc să-ți spun că iubesc

apoi războiul ăsta civil

fără morți și răniți

și prima amintire

țigările tale preferate

nu știu însă dacă preferi

mirosul de vinete coapte pe jar

sau dulceața proaspăt fiartă

dar tu pari un om serios

așa că mai am multe de întrebat.

încă noi

în ochii mei îți fug nasturii de la cămașă

sau te arunci într-o melodie de-a altcuiva

nu dansezi dar asculți

ai putea și tu să porți războaie

să-ți lași părul lung

chiar și-așa

fusta mea nu e îndeajuns de lungă

oricum

în prezența ta mă simt indecentă

nu ochii tăi mă dezbracă

reacționez mai degrabă psihosomatic

cineva udă florile în blocul de lângă

și la fiecare semafor mai scapă frunze pe masa noastră

mi-ai îndesat câteva în scrumieră

kent herbal sau nu mai fuma te rog

apoi vorbești cumva și nu înțeleg

limba ta spune mai furios

ceea ce nu simți pentru mine

dar dacă

nimeni nu cedează

să pleci măcar

oricum

când ți-ai ascuns degetele prin păr

mi-am dat seama că te-ai așezat de fapt la altă masă.

ça ne suffit pas

sunt întinsă pe pământul fierbinte

și nu fac decât să mă îndepărtez de mine

pentru că stau

să îmi amintesc verile lungi și tu respirând sacadat

nu, nu vreau cafea

și tot o voi bea până când spuma ei o să mă aducă înapoi

ça ne suffit pas

selon nos sentiments

nous sommes des animaux déjà morts

am părul mai lung decât fusta altora

dar pe mine nu mă face asta mai frumoasă

nici pe ele

ci pământul verii pe care stai cu picioarele goale

îmi crește din minte degete noi și le suprapune ființelor dinainte

fiecare spunând alte povești

asta

tot

minciuna

din

care

facem

parte.

seasons

a venit primăvara

și-am ieșit să ne iubim pe balcon

ne-am întins tălpile pe balustradă

și-am umplut scrumiera

după care ne-am pus să scriem poeme

pe radiohead

all is full of love baby

așa îmi spui când mă pierd printre rânduri

de milioane de ori m-am gândit să te contrazic

dar de fiecare dată când încerc

tu îți dai jos tricoul

și-mi acoperi gura

cu cât mai mult din tine

e frumoasă primăvara

și vecinii au ieșit să ne privească

așa că dacă nu ești aici

trec pe la fiecare pe rând

tu faci la fel prin alte blocuri

de aia nu te găsesc niciodată

uite s-au terminat toate poemele

și berile din debara

calc pe dozele tale

în timp ce în patul nostru

mă așteaptă alte bucle.

pe someș

ia-mi fața între mâini
și lasă-mă să-mi amintesc
orașul ăsta mai singur ca mine
și podurile cu lacăte de peste râu
unde mi-e frică să mă opresc
pentru că nu suport valurile

m-am pus ieri pe mal
să-mi amintesc o bucată de trecut
dar a durat atât cât
să mi se termine chibriturile
înainte de ultima țigară
atunci ai venit tu
ți-ai suflecat blugii și ți-ai aruncat picioarele în apă
fără să spui nimic

știai că urma să împart tot cu tine
așa că te-ai întins după pachet
nici nu mi-ai oferit șansa
apoi te-ai scuturat de apă
și-ai plecat în tălpile goale prin iarbă

nu știu încă
de ce nu te-am urmat

abia apoi am văzut
lacătul deschis
de pe geanta mea.

decizie

iartă-mă
dar în seara asta nu mă pricep așa bine
cu cuvintele
mi-ar fi mai simplu să mă lași înăuntru
cuibărită în patul tău mic

când pleci
și când te întorci
să mă faci să fiu bună cu tine
întinsă în propria ta bucată de piele
a mea e deja agățată în cuierul de la intrare
ca și toate nopțile ce pot fi

suntem noi
și avem atât de mult potențial
încât ne îngrozește
și niciunul nu poate renunța
la propria singurătate

așa că mă pufnește râsul
îmi cer scuze că am răbufnit cu capul în umărul tău
dar acolo e punctul meu de isterie
pentru care am decis
că e mai simplu
să ne îndrăgostim
fiecare de singurătatea celuilalt.

tăceri

azi mă simt

un capăt mai mare de lume decât de obicei

nu m-am aruncat în nicio direcție

dar aș vrea să o fac

așa cum îmi imaginez prezența ta

și capătul comun de viață

mai ales atunci când

îmi arunci privirea aia

care nu e a mea

sau nici pentru mine

și taci în timp ce o faci

dar eu

nu mă apropii de tine

ca să pot să te văd tot

așa cum ai putea să fii

cum ești deja

sau ca trecutul tău

nu vorbesc despre iubire aici

sau despre noi

nu există decât o tăcere mută

și șansa

a cui o fi

nici măcar nu contează.

recuperări

mă adun

de acolo de unde m-ai lăsat tu aseară

zgâriată mușcată

am fost vie în fiecare moment în care m-am simțit așa

și n-am gândit nimic de două zile

sunt mai nouă azi decât am crezut ieri

că aș putea să fiu

am chef de joacă

și din când în când de zâmbetul ăla trist

pe care nu știu dacă îl am

dar dacă da

ar fi exact cum îl simt acum

ești răvășitor

așa cum nu te trezești niciodată dimineața

dar îți plac aburii de cafea

și promisiunile

nu vei fi niciodată singur

pentru că de fiecare dată când mă adun

îți las și ție câte-o bucată

să ai și tu

cu ce să te joci.

replici I

bărbate

te vreau

nu pot gândi fără tine

o fac de mult și e un chin

hai să discutăm

uneori îmi imaginez cum alerg după tine

hai să ne împăcăm

dar tu nu lași cuvintele să te ajungă

vreau să ți-o trag putem discuta după

nu e nimic neadevărat în asta

nu merge chiar așa

sunt atât de puține locuri în care am fost

încât nu mai știu cum ne-am putea numi

dacă suntem unul sau nu suntem deloc

măcar pielea ta ar fi putut să-mi ofere o certitudine

vreau să ți-o trag

putem discuta după

dar sunt egoistă

nu pot să îți cer pielea doar ca să mă învelesc cu ea

așa că prefer să-mi imaginez

dialogul

nu merge decât așa

era atât de multă liniște

încât a trebuit să mă agăț de tine

ca să nu cad în ea.