La început a fost ușor. În fiecare dimineață îndepărta jaluzelele și se aranja ca să plece din nou la serviciu. Rutina de acolo îi aducea un salariu și îi asigurase locul în care trăia. Se mulțumea cu simplitatea de acolo. Observa în metrou fiecare verighetă pe degetul unei femei. Gândul că el nu era în aceeași situație îl făcea să se simtă ușurat. I se părea absolut inutil să te trezești în fiecare dimineață alături de același corp și să te plictisești de spatele care doarme lângă tine, urmând ca în noaptea următoare să fie la fel. Rutina nu trebuia să fie peste tot. Obsesia lui îi pulsa în trup, în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraz. Dacă era ceva ce ar fi dorit să se oprească în loc, ar fi fost sexul lui înainte de a o face. Pur și simplu să nu mai poată să nu o mai înceapă. Nu putea să privească nicio femeie din jur ca mai mult decât împlinirea lui iluzorie. Știa că fuge după ceva ce urma să fie mereu mult în fața lui. Iar ceea ce încerca să ascundă reieșea cel mai tare la iveală atunci când începea să vorbească.
Tease
Published
Sunt normala, dar ma tratez 