Intru în Doamna T cu pași siguri, într-o atmosferă încărcată și oameni povestind, fiecare la mesele lor. Spre partea din spate e masa cea mai animată. Atmosfera festivă, cu chocolat și vin roșu. E Joia cu carte, adunându-se pentru ultima dată pe acest an, la 2 ani de la prima întâlnire a clubului. Doamnele se strâng în jurul mesei, polemizând pe marginea cărții Trei femei, proaspăta lansare a Lisei Taddeo. O carte despre dorința feminină, dar în același timp una a extremelor, care încurajează păreri diferite. Discuția se extinde și spre alte zone și se disipează pe măsură ce grupul începe să se micșoreze. Timpul pare lent și el, dar trece extrem de repede. Eu profit de un fotoliu și mă scufund în el. Nu plănuiesc să mă ridic de acolo. Mă întorc spre chocolat și parcă mă retrag în intimitatea doamnei T. Sophie se ridică din culcușul ei și, ca niciodată, vine direct către mine. Mă privește, dă din coadă și mă lasă să o mângâi. Repetăm ritualul de mai multe ori, ca și cum nu ne-am văzut de multă vreme. Și se cuibărește sub masă, la picioarele mele. O claie pufoasă, întinsă, atentă la toți cei care mai sunt în local. Și în momentul acela simt încă o dată magia locului, pofta pentru încă o porție de blini și aviditatea pentru lectură.
Fac și eu un an de club, cu două propuneri puse pe masă, care au fost citite și dezbătute pe îndelete. Cu cărți foarte bune și cărți mai puțin memorabile. Un an cu multe amintiri, la care am fugit din local spre teatru și din 25, prin ploaie, cu tocuri roșii pe străduțele înguste. Un an în care am cunoscut oameni minunați, deschiși, diferiți. Nu-i de mirare că aștept ziua de cerc aproape cu sfințenie și că-s capabili să-mi car toți prietenii după mine acolo. La cât mai mulți ani!
Sunt normala, dar ma tratez 