Book haul noiembrie

@Garlic, în caz că vă tentează.

            Cana de ciocolată caldă e goală deja. Weekendul e aproape gata, dar au mai rămas din el câteva gânduri, cărora nu le-am găsit încă locul. Noiembrie e încă la jumătate, dar parcă a trecut deja mai mult din el și nu i-am înțeles încă mersul. Când se întâmplă asta, iar timpul trece parcă de două ori mai greu, capăt și eu o lentoare pe care nu o pot scutura. Lentoare care mă atrage, spre cănile aburinde, spre mirosul de pagină neîntoarsă adus acasă. Nu citesc la fel de mult cum mi-aș dori; încă nu mi-am recăpătat ritmul. Dar când sunt între volume mereu revin la cumpărat (chiar excesiv, e adevărat). Doar că de această dată m-am gândit să nu țin lucrurile astea doar pentru mine, ci să vă dau ocazia să aruncați o privire în lista de cărți care și-au făcut loc pe rafturile mele (sau pe lângă ele, mai bine zis), în luna noiembrie.

            Adevărul e că nu am știut cum să încep, sunt puțin stângace la lucrurile astea. Mai simplu mi-ar fi fost să așez teancul de cărți undeva, să-i fac o poză, puțină editare și s-ar fi înțeles repede. Dar toată ideea a pornit de la faptul că luna aceasta am cumpărat mult și destul de divers, ceea ce m-a făcut să simt nevoia de o structură diferită.

            De fapt, mi-am scos o carte la brunch. Am răsfoit-o, am amușinat-o și-am scos-o în oraș. Dar ea nu se dezvăluie doar privindu-i coperta, așa că rămâne să îi fie explorat interiorul mai îndeaproape. E vorba de Yoko Ogawa – Poliția memoriei (Humanitas Fiction, 2021), o distopie de care n-am știut că va apărea la noi și a fost o surpriză foarte plăcută. E scrisă în 1994, dar capătă recunoaștere internațională doar din 2019, atunci când ajunge tradusă în limba engleză. Din ce am auzit despre roman, mă aștept să devină curând foarte apreciat. Și pentru că o vizită la librărie nu se poate încheia cu o singură achiziție, am mai luat Etgar Keret – Haide, zboară odată (Humanitas Fiction, 2021), scriitor și regizor israelian, aflat la al doilea volum tradus în limba română.

            Trebuia să echilibrez apoi în ceea ce privește poezia, așa că am pus mâna pe Ileana Negrea – Jumătate din viața mea de acum (Fractalia, 2021), de care nu cred că aș fi aflat dacă nu ar fi fost nominalizat la Premiile Sofia Nădejde, la categoria de debut. Dar un volum de poezie nu vine niciodată singur, așa că împreună cu el m-am întins spre traducerea din poezia câștigătoarei Premiului Nobel pentru Literatură 2020: Louise Glück – Noapte credincioasă și virtuoasă (Pandora M, 2021, colecția Anansi). Iar la capătul listei de poezie se află o altă debutantă, nominalizată și ea la Premiile Sofia Nădejde: Elena Boldor – Traxx (OMG, 2021).

            Nu mai e un secret deja că sunt o fană a celor de la OMG și foarte curioasă de fiecare volum pe care-l publică, ocazie cu care am și plasat prima comandă pe site-ul lor, pe care vi-l recomand; se comandă rapid, fără cont, iar cărțile ajung foarte repede la voi (https://omgpublishing.ro/shop/ ). Așa că mi-am îndreptat atenția și către cel de-al doilea roman din portofoliul lor, de care m-am lăsat convinsă după ce l-am răsfoit și am citit descrierea de pe ultima copertă: Liviu Diamandi – Starea normală (OMG, 2021). Iar dacă Bogdan Coșa spune despre el: „Mi-a plăcut mult”, sunt curioasă.

            De această dată, un singur roman în limba engleză, asta pentru că am pus ochii pe o ediție frumoasă și e un clasic pe care, spre rușinea mea, nu-l aveam în bibliotecă: George Orwell – 1984 (Signet Classics). Tot la capitolul roman, mai am o incursiune în literatura română contemporană, găsit la jumătate de preț; altfel nu cred că-l luam chiar acum: Ioana Bradea – Băgău (Humanitas Fiction, 2020).

            De data asta am mers mai mult și spre non-ficțiune, unde nu am deloc o direcție, având în vedere că am ales atât artă, știință, cât și filosofie: John Berger – Feluri de a vedea (Vellant, 2018),  Frans de Waal – Bonobo și ateul (Humanitas, 2017) și John Stuart Mill – Despre libertate (Humanitas, 2017). De toate sunt foarte entuziasmată, mai ales că îmi doream să mai echilibrez balanța și spre alte direcții decât cea a literaturii.

            Era cât pe ce să includ și 2 romane cumpărate chiar la final de octombrie, dar aș fi trișat și nu-i ca și cum lista de mai sus e foarte scurtă. Lăsând asta la o parte, cu care credeți că urmează să încep?

dans

același dans învechit pe covor
mișcările mele stau lente și dureroase lângă un platou cu brânzeturi
m-am plimbat ore în șir pentru aer curat
m-aș fi lipit de betoane dinafara lor

scot capul pe geam
la capătul respirației fumează cineva
inspir adânc asta este viață

vara asta n-am scos vinul de la rece
n-am rămas pe terasă ca ultima insomniacă
și nu te-am privit din spatele paharului.

mintea mea cade

mintea mea cade iar în primăvară
când respirai pe obrazul meu în fugă
aveam cărți întregi în care pluteam
coboram la magazin de nevoie
aveam mai puțin și nu simțeam că-mi trebuie
decât să mă așez pe podea
să-mi dai mâna și să-ți ridic paharul la buze
mâinile tale par mici pe șoldurile mele urieșești
sunt mare cât să mă vezi
cât să am destul spațiu să ocup în lumea ta
unde am ajuns doar cu creierul
cu standarde prea înalte și un roșu sec.

departe de mine

sunt departe de mine

mă arunc în mijlocul nopții spre alpii elvețieni și stau la lumina focului

cu fiecare noapte sunt tot mai mică

mai trează și mai nepregătită

noaptea mă sugrumă mă ține în tăcere

 

încă mai sângerezi uneori din mine

și-aș vrea ca măcar tu să ai glas să strigi

tare și ascuțit

departe de vinovăția mea stupidă

 

o să-mi liniștesc pasul ăsta grăbit și nesigur

iar între respirații poate n-o să mă mai înțepe în piept

așa ca atunci când mă rog stângace

dumnezeu nu se potrivește întotdeauna cu denivelările mele

cine sunt eu

să-i pot spune lui

ce aș vrea să îți spun ție.

 

pur.

de pe tine nu se ia praful de ness
rămâne ascuns la coate în claviculă crești o grădină cu lacrimi
și miere multă
pielea ta e atât de subțire și fragedă
se desprinde de degetele mele ca foița în care adun ultimele fărâme de tutun

nu pot să adorm fără să te așez pe perna de lângă
în patul meu stau împrăștiate o duzină de volume de poezie
pe care le răsfoiesc
cu grijă să nu se impregneze paginile în mine

nu pot să dorm, adriana carrasco
de patru ani caut întrebările tale
pe teritorii străine în pas nesigur

și nu pot trece de mirosul lui
pur masculin cald al pielii în mișcare.

crezul tău

mă apasă crezul tău de departe
ca dorința pierdută în miez de vară
pe covorul din mijlocul apartamentului

unde-s acum foile pe care am scris

iar eu râd de mine
în stația de autobuz
când se aruncă porumbeii spre statuie
că mă aștept să-mi arunci dintr-odată fum de țigară în obraji.

insomnii

între doi și trei noaptea
jessica jones universul tău
pe ecran se deschid
episodul doi patru
la cinci e deja lumină episodul șase
ochii încep să urle
din vârful capului
rom alb cu coacăze negre și lime vă rog
dau vin la schimb
pentru o pereche de buze brunete
apărute în vis

ia mai dă-te dracului din fața somnului

din ce în ce mai des
urlu în gând
și-mi împac insomniile.

doctorulciudat

revine un moment perfect de apropiere

când te întorci de afară

și dai de infinity war pe hbo

și-i explici maică-tii superputerile lui doctor strange

deceîlcheamădoctorulciudat

și maică-ta se uită la film prin entuziasmul tău

înainte să adoarmă

se poate să o prindă povestea

lupta aia nu s-a terminat

când se trezește

doctorulciudatnumaiepeecran.