seasons


a venit primăvara

și-am ieșit să ne iubim pe balcon

ne-am întins tălpile pe balustradă

și-am umplut scrumiera

după care ne-am pus să scriem poeme

pe radiohead

all is full of love baby

așa îmi spui când mă pierd printre rânduri

de milioane de ori m-am gândit să te contrazic

dar de fiecare dată când încerc

tu îți dai jos tricoul

și-mi acoperi gura

cu cât mai mult din tine

e frumoasă primăvara

și vecinii au ieșit să ne privească

așa că dacă nu ești aici

trec pe la fiecare pe rând

tu faci la fel prin alte blocuri

de aia nu te găsesc niciodată

uite s-au terminat toate poemele

și berile din debara

calc pe dozele tale

în timp ce în patul nostru

mă așteaptă alte bucle.

pe someș

ia-mi fața între mâini
și lasă-mă să-mi amintesc
orașul ăsta mai singur ca mine
și podurile cu lacăte de peste râu
unde mi-e frică să mă opresc
pentru că nu suport valurile

m-am pus ieri pe mal
să-mi amintesc o bucată de trecut
dar a durat atât cât
să mi se termine chibriturile
înainte de ultima țigară
atunci ai venit tu
ți-ai suflecat blugii și ți-ai aruncat picioarele în apă
fără să spui nimic

știai că urma să împart tot cu tine
așa că te-ai întins după pachet
nici nu mi-ai oferit șansa
apoi te-ai scuturat de apă
și-ai plecat în tălpile goale prin iarbă

nu știu încă
de ce nu te-am urmat

abia apoi am văzut 
lacătul deschis
de pe geanta mea.

decizie


iartă-mă
dar în seara asta nu mă pricep așa bine
cu cuvintele
mi-ar fi mai simplu să mă lași înăuntru
cuibărită în patul tău mic

când pleci
și când te întorci
să mă faci să fiu bună cu tine
întinsă în propria ta bucată de piele
a mea e deja agățată în cuierul de la intrare
ca și toate nopțile ce pot fi

suntem noi
și avem atât de mult potențial
încât ne îngrozește
și niciunul nu poate renunța
la propria singurătate

așa că mă pufnește râsul
îmi cer scuze că am răbufnit cu capul în umărul tău
dar acolo e punctul meu de isterie
pentru care am decis
că e mai simplu
să ne îndrăgostim
fiecare de singurătatea celuilalt.

tăceri


azi mă simt

un capăt mai mare de lume decât de obicei

nu m-am aruncat în nicio direcție

dar aș vrea să o fac

așa cum îmi imaginez prezența ta

și capătul comun de viață

mai ales atunci când

îmi arunci privirea aia

care nu e a mea

sau nici pentru mine

și taci în timp ce o faci

dar eu

nu mă apropii de tine

ca să pot să te văd tot

așa cum ai putea să fii

cum ești deja

sau ca trecutul tău

nu vorbesc despre iubire aici

sau despre noi

nu există decât o tăcere mută

și șansa

a cui o fi

nici măcar nu contează.

recuperări


mă adun

de acolo de unde m-ai lăsat tu aseară

zgâriată mușcată

am fost vie în fiecare moment în care m-am simțit așa

și n-am gândit nimic de două zile

sunt mai nouă azi decât am crezut ieri

că aș putea să fiu

am chef de joacă

și din când în când de zâmbetul ăla trist

pe care nu știu dacă îl am

dar dacă da

ar fi exact cum îl simt acum

ești răvășitor

așa cum nu te trezești niciodată dimineața

dar îți plac aburii de cafea

și promisiunile

nu vei fi niciodată singur

pentru că de fiecare dată când mă adun

îți las și ție câte-o bucată

să ai și tu

cu ce să te joci.

replici I


bărbate

te vreau

nu pot gândi fără tine

o fac de mult și e un chin

hai să discutăm

uneori îmi imaginez cum alerg după tine

hai să ne împăcăm

dar tu nu lași cuvintele să te ajungă

vreau să ți-o trag putem discuta după

nu e nimic neadevărat în asta

nu merge chiar așa

sunt atât de puține locuri în care am fost

încât nu mai știu cum ne-am putea numi

dacă suntem unul sau nu suntem deloc

măcar pielea ta ar fi putut să-mi ofere o certitudine

vreau să ți-o trag

putem discuta după

dar sunt egoistă

nu pot să îți cer pielea doar ca să mă învelesc cu ea

așa că prefer să-mi imaginez

dialogul

nu merge decât așa

era atât de multă liniște

încât a trebuit să mă agăț de tine

ca să nu cad în ea.

herztier

Ieri am strigat după tine
bună ce faci
am aşteptat să te întorci să spui ceva
dar n-am putut
să te ating
tremurai şi nu ți-ai luat pastilele

cumva ai fugit
te-ai închis
n-ai mai răspuns

oare te-am lăsat eu din brațe
când aveai nevoie
ca să învăț să-mi fie dor
în schimb
aflu despre animalul inimii mele
care niciodată nu se odihneşte în pace

ieri mi-ai scris
despre durerea ta de genunchi
și n-am crezut
nu mi-a păsat aproape deloc

și iată
numai tu ai fi putut să mă îmbrățişezi
cum am mereu nevoie.

casnic


de fiecare dată

mă amăgesc că noi încă stăm în blocuri înalte de beton

și facem dragoste

cu vecinii cărora le-am cerut ieri zahăr

pentru prăjituri pe care nu încă nu știm să le coacem

noaptea

orașul ăsta pare să se micșoreze

și-i strânge pe oameni unii în ceilalți

uneori ne adună și pe noi

ne obligă să ne privim

să ne facem mai mici sau mai răi decât suntem

să ne mușcăm

sau să ne grăbim unul către celălalt

dar nu putem vorbi decât prin durere

deși nici măcar asta nu ne mai spune nimic

și uite iubitule

încă n-am făcut nimic cu zahărul

iar eu nu fac decât

să învăț lucruri noi

doar de dragul conversației

iar ție îți place să-mi alungi singurătatea

doar că

ți s-a părut absurd să faci asta

on a daily basis.

lunidouăzecișipatru


de multe ori m-am gândit
că tu ai putea declanșa un film al vieții mele

și că spațiul pe care îl populăm amândoi

ar avea dintr-odată viață și străzi

așa m-am gândit că te-aș putea accepta

dacă fără să știu
te-ai întinde în patul meu
și n-ai putea decât să mă acoperi
până când eu mi-aș băga nasul în pieptul tău
aș îndrăzni să mă gândesc
că așa trebuie să miroasă fericirea

ca niciodată
mă bucur de viață și de oameni
iar eu și străinii ne zâmbim
și ne-am lua acasă
să putem agăța povești între noi

dar știu
că mă obsedează același pian
și de-atâtea ori mă cufund în pernă
încercând să te reinventez

poate de asta te iubesc într-un fel
pentru că ești –
pentru că poți să devii
un om nou
în fiecare zi.

unde (nu ești) tu


dacă într-o zi m-ai prinde de mână
și mi-ai spune că sunt frumoasă
m-aș apleca peste tine
să-ți iau capul în mâini și să te acopăr cu nemulțumiri
pentru că așa am învățat
să-mi dau ochii peste cap
să dorm când nu trebuie
chiar dacă nu știu desenez mereu cuvinte pe toate foile
  
în toate barurile te văd doar pe tine
în toate cărțile doar pe mine
și-avem dreptul să sărim din când în când
în lumea celuilalt
doar că ezităm
atunci toate ni se opresc pe buze

ca să ne putem agăța de tot ce ne scapă
am deschis
mai mult sau mai puțin imaginar
situații în care nu ne regăsim
melodii pe care nu le ascultăm
vise în care nu ne jucăm

și-atunci
vezi cum tremur
și nu mă poți lua în brațe

de fapt nici nu mă aștept la nimic
doar că unele lucruri durează prea mult
iar eu nu am răbdare
să tot fiu între două lumi
atât de prost construite
încât nu mă regăsesc în niciuna
dintre
ele
fără
tine.