de atâtea ori îmi spui cuvinte
pe care nici tu nu le înțelegi
dar de dragul discuției
pornești de fiecare dată același joc
așa că
ce-aș putea să schimb eu într-un suflet
și taci
blocurile și străzile noastre
sunt dintr-odată locurile în care mi-e frică
nu te-am înțeles niciodată
atât de puțin ca azi
iar imaginea asta
nu e a mea decât dintr-un punct de vedere
ca și depărtarea
poți să uiți ceea ce vrei să fii
dar niciodată cu câți vrei să devii ceva mai mult
mai gol – liber de-a dreptul –
așa că
dintre toate lucrurile
nici măcar tu nu știi de ce
sau măcar cum
dar pot să uit de fiecare dată cum arăți
niciodată însă cum te simți…
Sunt normala, dar ma tratez 