(Dianei)
ridică-te deodată cu mine
că pe pământ stau și eu
iar betoanele astea mi-au distrus sufletul
și-acum aștept să se facă din nou roșu
să pot să mă așez pe trotuar
pe când tu vii intermitent la cealaltă intersecție
uneori mă întind lângă tine pe linia continuă
ca să mă calce în picioare
noaptea
orașul ăsta nu e nici al meu nici al tău
și dacă ar fi
nu te-aș putea lăsa să crești în el
nici n-aș îndrăzni să te iau cu mine
tu ești genul ăla de film prost
de la care eu plec tremurând înainte de final
la care niciodată n-am mers cu cineva
mi-e frig
și orașul ăsta
vrea să-mi calce în picioare
până și
singurătatea mea intermitentă.
Sunt normala, dar ma tratez 
mulţumesc.un text bun! ca de altfel, toate altele!
LikeLike
eu iti multumesc ca m-ai inspirat sa il scriu! 🙂
LikeLike
Foarte frumos 🙂
LikeLike
Iti multumesc mult!
LikeLike