ți-am dat atâtea jumătăți de pat
dragule
la un moment dat
ajunsesem să dorm pe preșul de la intrare
ce mai
sunt tot soiul de jumătăți de măsură
cu care-am umblat
și oglinzile în care-am crezut
că mă privesc
au fost mereu sparte
ți-am spus odată
te rog nu mai sta atâta în fața mea
că nu privesc în sufletul care trebuie
și nu mai am chef de
poveștile cu compasiuni
mai du-te naibii
în jumătatea ta.
vaaai ce mi-a placut sa o citesc pe asta !!! 🙂
LikeLike
ma bucur! 😀 s-a potrivit cu starea ta, nu?
LikeLike